Cum se scrie un plan de tratament pentru sănătatea mintală

Autor: Roger Morrison

Data Creației: 23 Septembrie 2021

Data Actualizării: 10 Mai 2024

Video: Sfaturi pentru sănătatea ta mintală

Conţinut

etape
Partea 1 Faceți o evaluare completă a sănătății mintale
Partea a 2-a Stabilirea obiectivelor
Partea 3 Dezvoltați un plan de tratament

În acest articol: Realizarea unei evaluări complete a sănătății mintale Obiectivele de definire a dezvoltării unui plan de tratament13 Referințe

Planul de tratament al sănătății mintale este un document care oferă detalii despre tulburarea mentală a unui pacient sau a unui client și prezintă obiectivele și strategiile care îi pot ajuta să depășească problemele mentale. Pentru a obține informațiile necesare pentru a stabili un plan de tratament, un profesionist în sănătate mintală trebuie mai întâi să interviă clientul. Aceasta este informația colectată în timpul interviului care este utilizată pentru a scrie un plan de tratament.

etape

Partea 1 Faceți o evaluare completă a sănătății mintale

Colectați informațiile. Evaluarea psihologică este o sesiune de colectare a datelor în care un profesionist în domeniul sănătății mintale (consilier, terapeut, asistent social, psiholog sau psihiatru) intervievează pacientul despre probleme psihologice actuale, probleme mentale anterioare, istoric familial, probleme prezent și trecut la muncă, școală și relații cu ceilalți. O evaluare psihologică poate fi, de asemenea, utilizată pentru a examina problemele de dependență de substanțe, precum și medicamente psihiatrice pe care pacientul a fost nevoit să le utilizeze sau le folosește acum.
- În timpul procesului de evaluare, profesionistul în domeniul sănătății mintale poate consulta și documentele medicale și medicale ale pacientului. Asigurați-vă că au fost semnate documentele corespunzătoare pentru autorizarea comunicării informațiilor.
- De asemenea, asigurați-vă că ați explicat în mod concis limitele confidențialității. Spune-i pacientului că conversațiile pe care le vei avea cu el vor fi confidențiale, cu excepția cazului în care pacientul intenționează să se rănească pe sine, să facă rău cuiva sau dacă este conștient de anumite abuzuri din comunitate.
- Fii gata să oprești evaluarea dacă devine clar că pacientul trece printr-o criză. De exemplu, dacă persoana în cauză are idee suicidare sau dicționare, trebuie să schimbați tactica și să urmați imediat procedurile de intervenție într-o situație de criză.
Urmați pașii evaluării. Majoritatea facilităților de sănătate mintală oferă personalului de sănătate mintală un model sau un formular de evaluare completat în timpul interviului. Iată un exemplu al diferitelor părți ale unei evaluări psihologice.
- Motivul recomandării
  - Din ce motive persoana în cauză vine să ia acest tratament?
  - Cum a fost recomandată această persoană?
- Simptome și comportamente actuale
  - Stare depresivă, anxietate, modificări ale apetitului, tulburări de somn etc.
- Istoria problemei
  - Când a început problema?
  - Care este intensitatea, frecvența și durata problemei?
  - Ce s-a încercat deja să se facă pentru rezolvarea acestei probleme?
- Deteriorarea calității vieții
  - Probleme acasă, la școală, la locul de muncă și cu relații sociale.
- Istoric psihologic sau psihiatric
  - Tratamente anterioare, spitalizări etc.
- Probleme de risc și securitate
  - Gândul de a fi greșit fizic, precum și alții
  - Dacă un pacient face o astfel de aluzie, opriți ședința de evaluare și urmați procedurile pentru intervenția în criză.
- Medicatie anterioara si actuala, atat psihiatrica cat si medicala
  - Includeți numele medicamentului, doza, durata tratamentului și dacă pacientul urmează doza corectă.
- Consumul curent sau trecut de stupefiante
  - Labus sau consumul de alcool și alte medicamente.
- Conul familiei
  - Nivelul socio-economic.
  - Profesia părinților.
  - Starea civilă a părinților (căsătoriți, despărțiți, divorțați).
  - Conul cultural.
  - Antecedente emoționale și medicale
  - Relații de familie.
- Experiență personală
  - copilărie : diferitele etape ale dezvoltării, frecvența contactului cu părinții, învățarea curățeniei, istoricul medical al copilăriei.
  - Copilăria mică și mijlocie : ajustare academică, rezultate academice, relații între grupuri, hobby-uri, activități preferate, interese
  - adolescență : prima întâlnire, comportamentul în perioada pubertății, prezența unui comportament distructiv.
  - Începutul și mijlocul vârstei adulte : carieră sau profesie, satisfacție pentru atingerea obiectivelor vieții, relații interpersonale, căsătorie, stabilitate economică, istoric medical și emoțional, relații cu părinții.
  - Sfârșitul vârstei adulte : istoric medical, răspuns la dificultăți legate de scăderea abilităților, stabilitate economică.
- Starea de sănătate mintală
  - Îngrijirea aspectului și igienă personală, modul de a vorbi, starea de spirit, emoțiile negative etc.
- Alți parametri
  - Concepția de sine (apreciere sau ură de sine), amintiri fericite sau triste, temeri, primele amintiri, vise recurente și izbitoare.
- Rezumat și impresie clinică
  - Un scurt rezumat al problemelor și simptomelor clientului ar trebui să fie scris într-o formă narativă. În această secțiune, consilierul poate include observații despre modul în care pacientul a acționat și a răspuns în timpul evaluării.
- Diagnosticul
  - Utilizați informațiile colectate pentru a stabili un diagnostic DSM-IV.
- recomandări
  - Terapia de utilizat, recomandarea de a consulta un psihiatru, prescripția tratamentului medical etc. Recomandările ar trebui să fie ghidate de diagnostic și impresii clinice. Un plan de tratament eficient poate necesita un concediu.
Faceți observații legate de comportament. Consilierul va desfășura un mini examen mental de stat (MMSE), care presupune respectarea aspectului fizic al clientului și interacțiunile acestora cu personalul și alți clienți ai instituției. Terapeutul trebuie să ia și o decizie în raport cu starea de spirit a clientului (tristețe, furie, indiferență) și latura emoțională (aspectul emoțional al clientului, care poate varia între expansiv, care exprimă multe emoții și indiferent, ceea ce nu exprimă nicio emoție). Aceste observații permit consilierului să diagnostice și să scrie un plan de tratament adecvat. Luați în considerare câteva exemple de subiecte pe care să le includeți în analiza stării mentale:
- aspectul și igiena personală (aspect îngrijit sau neglijat)
- contact vizual (evitând, puțin, deloc sau normal)
- activitate motorie (calm, chinuit, greu sau agitat)
- modul de a vorbi (soft, tare, rapid, vorbire rea)
- tipul interacțional (dramatic, sensibil, cooperant, slab)
- capacitatea de a conduce (cunoaște persoana, ora, data și situația în care se află?)
- funcționare intelectuală (stare normală sau perturbată)
- memorie (stare normală sau perturbată)
- starea de spirit (eutimă, iritabilă, temătoare, anxioasă, deprimată)
- latura emotionala (normala, labila, brutala, indiferenta)
- tulburări de percepție (halucinații)
- perturbarea procesului de gândire (concentrare, judecată, intuiție)
- tulburări ale conținutului gândirii (amăgiri, obsesii, gânduri suicidare)
- tulburări de comportament (agresivitate, pierderea controlului impulsului, caracter exigent)
Stabiliți un diagnostic. Diagnosticul este elementul cel mai important. Uneori, un client ar putea avea diagnostice multiple precum tulburarea depresivă majoră și abuzul de alcool. Toate diagnosticele trebuie făcute înainte de elaborarea unui plan de tratament complet.
- Alegerea diagnosticului depinde de simptomele pacientului și de modul în care acestea sunt în concordanță cu criteriile stabilite în DSM. DSM este un sistem de clasificare diagnostică creat de Asociația Americană de Psihiatrie (APA). Utilizați cea mai recentă versiune a Manualului de diagnostic și statistică (DSM-5) pentru a stabili un diagnostic corect.
- Dacă nu dețineți DSM-5, luați-l la unul dintre supervizorii sau colegii dumneavoastră. Nu vă referiți la resursele disponibile online pentru a face un diagnostic corect.
- Bazându-vă pe principalele simptome pe care le manifestă clientul pentru a ajunge la un diagnostic de încredere.
- Dacă nu sunteți sigur în privința diagnosticului sau aveți nevoie de ajutor expert, discutați cu supraveghetorul dvs. clinic sau consultați un medic specialist.

Partea a 2-a Stabilirea obiectivelor

Identificați obiectivele posibile. După ce ați finalizat evaluarea inițială și ați făcut un diagnostic, ar trebui să luați în considerare ce intervenții și obiectivele de tratament doriți să atingeți. De regulă, clienții au nevoie de ajutor în identificarea obiectivelor, așa că va fi util dacă sunteți gata cu mult înainte de a discuta cu clientul.
- De exemplu, dacă clientul dvs. are o tulburare depresivă majoră, un obiectiv plauzibil ar fi, probabil, reducerea simptomelor acestei tulburări.
- Gândiți-vă la posibilele obiective legate de simptomele pe care le manifestă clientul. Poate clientul tău are insomnie, starea de spirit depresivă și creșterea în greutate recentă (toate simptomele posibile ale tulburării depresive majore). Puteți crea un obiectiv separat pentru fiecare din aceste probleme importante.
Gândiți-vă la diferitele intervenții. Intervențiile sunt elementul cheie al terapiei. Intervențiile tale terapeutice sunt ceea ce va duce la o schimbare a stării clientului tău.
- Identificați diferitele tipuri de tratament sau intervenții pe care le puteți utiliza, cum ar fi: planificarea activității, terapia cognitivă comportamentală și restructurarea cognitivă, experiențe comportamentale, sarcini de acasă și predarea abilităților de coping, cum ar fi tehnici de relaxare, atenție și concentrare.
- Nu depășiți domeniul dvs. de cunoaștere. Ceea ce face pe cineva terapeut etic este să rămână la ceea ce sunteți competent pentru a nu provoca rău clientului. Nu încercați o terapie pentru care nu ați fost instruit decât dacă aveți supravegherea clinică a unui expert.
- Dacă sunteți începători în sănătate mintală, încercați să utilizați un șablon sau un manual care vă va ghida în tipul de terapie aleasă. Acest lucru te va ajuta să rămâi pe cale.
Discutați obiectivele cu clientul. După finalizarea evaluării inițiale, terapeutul și clientul trebuie să lucreze împreună pentru a stabili obiective adecvate pentru tratament. Această discuție trebuie să aibă loc înainte de elaborarea planului de tratament.
- Un plan de tratament ar trebui să integreze raportul direct al clientului. Consilierul și clientul decid împreună care sunt obiectivele care trebuie incluse în planul de tratament și strategiile care vor fi utilizate pentru realizarea acestora.
- Întrebați clientul care sunt așteptările sale pentru tratament. El ar putea spune ceva de genul: „Vreau să mă simt mai puțin deprimat”. Apoi puteți oferi sugestii cu privire la obiective care pot fi de ajutor în reducerea simptomelor depresiei (cum ar fi începerea terapiei cognitive comportamentale (CBT).
- Utilizați formularul disponibil online pentru a stabili obiectivele dvs. Puteți pune următoarele întrebări clientului.
  - Care este unul dintre obiectivele tale legate de această terapie? Ce îți va plăcea să vezi că ești diferit?
  - Ce pași puteți face pentru a ajunge acolo? Faceți sugestii clientului dacă este blocat.
  - Pe o scară de la zero la zece, fără ca zero să fie complet realizat și zece lipsă total, la ce nivel de scară credeți că sunteți legat de acest obiectiv? Acest lucru ajută la realizarea obiectivelor măsurabile.
Stabiliți obiective concrete pentru tratament. Obiectivele tratamentului sunt ceea ce motivează tratamentul. Obiectivele sunt, de asemenea, componenta majoră a tratamentului. Încercați să utilizați abordarea bazată pe obiectivele SMART.
- S pentru specific: să fie cât se poate de clar în specificația acțiunii, de exemplu, „reduce severitatea depresiei” sau „reduce insomnia”.
- M pentru măsurabil: cum să determinați obiectivele obiectivelor? Faceți-le cuantificabile, cum ar fi „reduceți depresia scării de severitate între 9/10 și 6/10. Un alt exemplu obiectiv poate fi „reducerea insomniei de la trei nopți pe săptămână la o noapte”.
- A pentru acceptabil: asigurați-vă că obiectivele sunt rezonabile și nu prea ridicate. De exemplu, dorința de a reduce insomnia de la șapte nopți pe săptămână la zero pe noapte pe săptămână, ar putea fi un obiectiv dificil de atins pe termen scurt. Nu uitați să planificați patru nopți pe săptămână. Apoi, după ce atingeți nota de patru nopți, puteți crea un nou obiectiv de până la zero nopți.
- R realist și plin de resurse: obiectivul este realizabil cu resursele disponibile? Există alte resurse de care aveți nevoie înainte sau care vă pot ajuta să vă atingeți obiectivul? Cum puteți accesa aceste resurse?
- T pentru definite temporal: stabiliți-vă o limită de timp pentru latteinte a fiecărui obiectiv, cum ar fi trei luni sau șase luni.
- Un obiectiv bine formulat ar trebui să arate astfel: clientul va putea să-și reducă insomnia de la trei nopți pe săptămână la o noapte pe săptămână în următoarele trei luni.

Partea 3 Dezvoltați un plan de tratament

Rețineți componentele planului de tratament. Planul de tratament va include obiectivele pe care consilierul și terapeutul le-ar fi determinat. Multe clinici au un model sau un formular de plan pe care consilierul va trebui să îl completeze. O parte din acest formular conține căsuțe pe care consilierul le va verifica și care descriu simptomele clientului. Un plan de tratament de bază include următoarele informații.
- Numele clientului diagnosticului.
- Obiective pe termen lung (cum ar fi dorința clientului, „Vreau să vindec depresia”).
- Obiective pe termen scurt (severitatea depresiei clientului va fi redusă de la 8/10 la 5/10 în șase luni) Un tratament bun trebuie să conțină cel puțin trei obiective.
- Intervenții clinice sau tipuri de servicii (terapie individuală sau de grup, terapie cognitivă și comportamentală etc.)
- Implicarea clientului (Ce se angajează clientul să facă, de exemplu, să vină la terapie o dată pe săptămână, să facă temele legate de terapie și să aplice abilitățile învățate în timpul terapiei).
- Data și semnăturile terapeutului și clientului.
Scrie-ți obiectivele. Obiectivele tale ar trebui să fie exprimate cât mai clar și concis. Nu uitați de obiectivele SMART și faceți ca fiecare obiectiv să fie specific, măsurabil, realizabil și definit în timp.
- Formularul pe care îl utilizați poate dicta că scrieți fiecare obiectiv separat, precum și intervențiile care vor fi utilizate pentru fiecare obiectiv și ceea ce clientul este de acord să facă.
Precizați intervențiile pe care le veți utiliza. Consilierul poate include strategii de tratament pe care clientul a acceptat să le utilizeze. Forma de terapie care va fi utilizată pentru atingerea acestor obiective poate fi indicată aici, cum ar fi terapia individuală sau de familie, tratamentul cu narcotice și managementul medicamentelor.
Pune-ți semnătura pe planul de tratament. Clientul și consilierul trebuie să semneze planul de tratament pentru a arăta că a existat un acord cu privire la ceea ce trebuie făcut în timpul tratamentului.
- Faceți-o imediat ce ați finalizat elaborarea planului de tratament. Trebuie să vă asigurați că datele din formular sunt corecte și că clientul este de acord cu obiectivele planului de tratament.
- Dacă planul de tratament nu este semnat, companiile de asigurări nu vor putea plăti pentru serviciile prestate.
Examinați și corectați planul după cum este necesar. Este de așteptat să atingeți obiectivele și să le dezvoltați pe măsură ce clientul progresează. Planul de tratament trebuie să includă date viitoare în care consilierul și clientul vor putea analiza progresele înregistrate de acesta. Tocmai în aceste date se poate decide continuarea tratamentului actual sau modificarea acestuia.
- Puteți decide să monitorizați obiectivele lunar sau săptămânal pentru a identifica progresul clientului. Puneți întrebări de acest fel: De câte ori ați avut insomnie săptămâna asta? Odată ce clientul și-a atins obiectivul, cum ar fi insomnia doar o dată pe săptămână, puteți trece la un alt obiectiv (de exemplu, să nu aveți insomnie într-o săptămână sau să îmbunătățiți calitatea somnului în general) .